luni, 16 februarie 2009

randuri scrise-n tarziu timp

Copilăria,mi-am petrecut-o pe langa iazul din fundul străzi,undeva departe de freamatul comunei.Printre greieri si bondari mi-am petrecut cele mai frumoase clipe ale copilariei.
Norocul meu a fost băbuţa mea,fiinta ce i-a dat viaţa mamei mele.Pe EA o cunosc ca roua diminetii si apusul soarelui :).EA,băbuţa mea era strajerul ce intindea sabia ori de cate ori cineva incerca sa-mi invadeze teritoriul.
Şi-n toate amintirile mele o vad cum vine usor şchiopătand si totusi parca-n fuga,sa alunge ''demonii'' ce-mi dadeau tarcoale.
Acum,cand cu pasi repezi vine ''BATRANETEA'',o sulita-mi infinge in pieptul tineretii.Si lacrimi se vor scurge,rauri se vor umple...Eu stiu ca asa trebuie...sa pleci,babuta mea.Desi durerea-i mare in veci nu as putea sa astern pe hartie:golul din inima mea.
Desi esti inca in picioare, incerc sa ma conving,ca acestea sunt doar randuri scrise-n tarziu timp.
Si de va fi sa pleci,acolo langa tata nu stiu cum voi putea sa-mi ascund faţa,caci lacrimi vor brazda finutul meu obraz si dor imi va fi de ea si de ce a ramas...acolo in adancuri pe langa iazul gol in care misuna si urla un glas de pestisor...
Mirela

sageata :x